Dumnezeul Cel veșnic și Făcătorule al tuturor lucrurilor, Care în neajunsa Ta bunătate m-ai chemat din neființă la această viață, Care mi-ai dăruit harul Botezului și al noii nașteri de sus, Care ai pus pecetea Sfântului Duh pe mădularele trupului meu în Taina Mirungerii și Care mi-ai dat dorința de a Te căuta, Tu, singurul Dumnezeu Adevărat, auzi rugăciunea mea.
Eu n-am viață, lumină, bucurie, înțelepciune sau putere, decât numai în Tine, Dumnezeule. Nu îndrăznesc să ridic ochii spre Tine din pricina nedreptăților mele. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veți cere cu credință în rugăciune veți primi”, și încă: „Tot ceea ce veți cere în numele Meu voi face”, de aceea îndrăznesc să Te chem. Curățește-mă de toată întinăciunea trupului și a sufletului și învață-mă să mă rog Ție. Binecuvântează această zi pe care mi-ai dăruit-o mie, nevrednicului Tău rob, prin puterea binecuvântării Tale fă-mă vrednic în toată vremea și în tot locul de a vorbi și a lucra întru slava Ta, cu suflet curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune, și de a fi totdeauna pătruns de prezența Ta.
În nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu Care cercetezi inimile și rărunchii, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, dar cunoști și dorirea mea, durerile inimii mele și suferințele sufletului meu. De aceea Te rog ascultă-mi rugăciunea și prin Sfântul Tău Duh arată-mi calea pe care trebuie să merg. Și când voia mea cea vicleană mă va conduce pe alte drumuri, nu mă cruța Doamne, dă-mi doar putere pe calea sfințeniei Tale. Prin puterea dragostei Tale dăruiește-mi să mă lipesc de bine. Păzește-mă de tot cuvântul și fapta aducătoare de moarte sufletului meu, de orice mișcare care ar putea să jignească sau să rănească pe fratele meu, învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Iar dacă voia Ta este să tac, inspiră-mă să păzesc tăcerea într-un duh de pace, care să nu pricinuiască nici o întristare și nici o pagubă aproapelui meu.
Întărește-mă pe calea poruncilor Tale, Doamne, și până la ultima mea suflare nu îngădui să mă îndepărtez de la lumina cuvintelor Tale, astfel ca poruncile Tale să devină unica lege a ființei mele, atât aici pe pământ, cât și în viața veșnică. Da, Doamne, Te rog ai milă de mine, cruță-mă în necazul meu și în deznădejdea mea și nu-mi ascunde calea mântuirii. Multe și mari sunt cererile mele, Doamne, și totuși eu nu uit urâciunea păcatului meu. Ai milă de mine! Nu mă lepăda de la Fața Ta din pricina îndrăznelii mele, ci mai curând sporește în mine această îndrăzneală și dăruiește-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc după cum ai poruncit: cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, cu toată mintea mea, cu toată puterea mea, cu toată ființa mea. Da, Doamne, prin Duhul Tău cel Sfânt învață-mă bunătatea, viața dreaptă și cunoștința, ajută-mă să cunosc adevărul Tău înainte de a mă coborî în mormânt. Lungește-mi viața în această lume, până ce-Ți voi oferi o pocăință adevărată. Nu mă smulge la jumătatea zilelor mele, nici în răstimpul când sufletul meu este încă orb. Și când Îți va plăcea să pui capăt vieții mele, spune-mi ceasul morții mele, pentru ca să-mi pot pregăti sufletul să Te întâlnească. În acel ceas de temut, fii cu mine, Doamne, și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită în mine și dăruiește-mi răspuns bun înaintea Înfricoșătoarei Tale Judecăți. Da, Doamne, în mare Ta milostivire și în nemărginita Ta iubire primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Sfânt și Mare, Tu Însuți învață-mă smerenia Ta. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă pe mine, păcătosul. Amin.
Despre Părintele Sofronie Saharov
Sfântul Sofronie Saharov, cunoscut și sub numele de Arhimandritul Sofronie, este o figură emblematică a creștinismului ortodox modern. Rugăciunile sale intense și operele sale religioase pline de inspirație au avut un impact profund asupra oamenilor din întreaga lume, indiferent de convingerile lor religioase. Sfântul Sofronie a dedicat o mare parte a vieții sale căutării de răspunsuri spirituale profunde și întăririi dragostei oamenilor pentru Dumnezeu.
Timpuri timpurii și educaţie
Sfântul Sofronie Saharov s-a născut pe 23 septembrie 1896, într-o familie de credincioși ortodocși din Rusia. Încă de la o vârstă fragedă, Sofronie a fost atras de studiul Bibliei și a fost influențat de părinții săi devotați. După ce a absolvit gimnaziul, a început să studieze la Academia de Arte Plastice din Moscova, dar impactul revoluției bolșevice l-a forțat să părăsească țara.
S-a mutat în Franța unde a început să studieze teologia. În timpul petrecut la Paris, Sofronie a fost botezat și a primit numele de Siluan. A urmat cursuri de teologie la Institutul de Teologie Saint Serge unde a început să fie atras de monahism.
Drumul către monahism
În anii ’20, Sofronie Saharov a călătorit în locuri sacre, inclusiv Muntele Athos. În timpul șederii sale la Muntele Athos, a devenit discipol al Sfântului Siluan Athonitul. Sub îndrumarea acestuia, Sofronie a dezvoltat o înțelegere profundă a creștinismului ortodox și a început să urmeze calea călugăriei. A fost hirotonit diacon, apoi preot, și a primit numele de Sofronie.
Viața monahală
Sfântul Sofronie a trăit o viață monahală simplă, dedicată meditației, rugăciunii și studiului continuu al Scripturilor. A devenit rapid cunoscut pentru stilul său de viață ascetic și pentru purtarea sa plină de smerenie. I s-a atribuit darul înțelepciunii și al învățăturii, iar discipolii săi erau adesea uimiți de adâncimea cunoștințelor și înțelepciunii sale.
Scrierile lui Sfântul Sofronie
Sfântul Sofronie a adus o contribuție semnificativă la literatura creștină. Printre scrierile sale cele mai notabile se numără „Staretz Silouan”, o biografie spirituală a Sfântului Siluan Athonitul și „Văd pe Dumnezeu așa cum este”, o carte care expune principiile teologiei ortodoxe.
Moștenirea și canonizarea
După o viață dedicată slujirii și înțelegerii, Sfântul Sofronie și-a dat duhul pe 11 iulie 1993. Moartea sa a marcat sfârșitul unei ere în istoria ortodoxiei, dar a marcat și începutul unei noi ere, deoarece învățăturile sale continuă să lumineze oamenii și în ziua de astăzi.
În 2000, Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei l-a proclamat pe Sfântul Sofronie ca sfânt. În 2016, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a recunoscut oficial canonizarea sa, reconfirmând astfel statutul său de sfânt în toată lumea ortodoxă.
Concluzie
Sfântul Sofronie Saharov este o sursă de inspirație și un model pentru toți cei care își doresc să aprofundeze cunoștințele despre creștinismul ortodox. Învățăturile și operele sale continuă să fie influente, chiar și astăzi, ceea ce demonstrează importanța timpurie și durabilă a contribuției sale la teologia creștină ortodoxă.