Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu, cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea, Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai îndepărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în Rai. Îngroapă păcatele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa, Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima, care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, iar a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.
Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii, şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi slujitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru ca prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutor, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci. Amin.
Ziua de Sâmbătă în Ortodoxie
Tradiția ortodoxă posedă adânci înțelesuri și simboluri asociate cu zilele săptămânii. În acest context, sâmbăta deține un loc special. Aducând un amestec de ritual și devoțiune, ziua de sâmbătă este asociată cu rememorarea decedaților, anticiparea Învierii și pregătirea pentru ziua Domnului.
Sâmbătă: memoria celor adormiți
În creștinismul ortodox, sâmbăta este dedicată amintirii celor adormiți. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că sâmbăta este ultima zi a săptămânii, marcată de încheierea și împlinirea. În acest sens, ea reprezintă în mod simbolic sfârșitul vieții pământești și intrarea în eternitate.
În plus, sâmbăta are legături strânse cu Sabatul iudaic, o zi de odihnă profund respectată și venerată. În acest mod, sâmbăta devine o zi de odihnă și pentru credincioșii ortodocși, dar nu odihna fizică, ci cea a sufletului, prin rugăciune și pomenire a celor adormiți.
Sâmbătă: anticiparea Învierii
De asemenea, sâmbăta este așteptată cu nerăbdare de credincioșii ortodocși și dintr-un alt motiv. Pentru că precede duminica, ziua când se sărbătorește Învierea Domnului, ea devine o zi de anticipare și pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii.
Acest rol al sâmbetei de poartă spre duminică îi conferă o anumită statut sacru. Înainte de zorii zilei de duminică, credincioșii participă la Vecernia Mare, un serviciu de rugăciune în timpul căruia se întunecă luminile bisericii, simbolizând întunericul morții și așteptarea luminii Învierii.
Sâmbătă: ziua de pregătire
Prin urmare, sâmbăta în ortodoxie este, de asemenea, o zi de pregătire spirituală pentru duminică. Aceasta implică, de obicei, participarea la slujbele bisericești, citirea Scripturilor, rugăciunea și postul.
Această pregătire are scopul de a ne purifica inimile și mintea, astfel încât să putem primi cu demnitate și reverență misterul Învierii Domnului. În acest sens, sâmbăta devine o zi de introspecție spirituală, de cercetare a conștiinței și de apropiere de Dumnezeu.
Concluzie
În concluzie, sâmbăta în ortodoxie este o zi cu o încărcătură simbolică și spirituală puternică, strâns legată de rememorarea adormiților și anticiparea marilor evenimente spirituale. Ea reprezintă o punte între săptămâna care se sfârșește și săptămâna care începe, între moarte și viață, întuneric și lumină, pământ și cer. Este o zi de odihnă spirituală, de pomenire și de pregătire, de contemplare a trecutului și de așteptare cu speranță a viitorului.